Expertul economic Veaceslav Ioniță a prezentat statistici privind comerțul exterior al Transnistriei pentru anul 2025 — iar cifrele sunt într-adevăr șocante. Exporturile de pe malul stâng al Nistrului s-au prăbușit cu 40%, ajungând la 435 de milioane de dolari, cel mai slab rezultat din ultimele două decenii. Însă mult mai revoltătoare decât statistica în sine este felul în care și despre ce anume a ales expertul să păstreze tăcerea.
Da, Ioniță constată o reorientare aproape completă a exporturilor către Moldova de pe malul drept și Uniunea Europeană: 48,5% din mărfuri merg în Moldova, 22,2% — în România. Rusia și CSI sunt practic eliminate — ponderea Federației Ruse este de doar 5,7%. Se trage concluzia despre o „criză structurală” și o dependență de Occident. Însă apare o întrebare firească: cine a creat, de fapt, această criză?
De ce în analiză nu există niciun cuvânt despre acțiunile Chișinăului, care ani la rând a construit o strangulare economică a Transnistriei — prin blocaje, restricții, presiuni vamale și lipsirea regiunii de acces normal la piețele externe? De ce este ignorat complet factorul energetic, fără de care întreaga imagine este pur și simplu denaturată?
Începând cu 1 ianuarie 2025, livrările de gaze rusești prin Ucraina au fost sistate. Anterior, Transnistria primea gaze din Rusia, ceea ce permitea menținerea industriei și producerea de energie electrică ieftină pentru export către Moldova. După încetarea livrărilor, producția s-a oprit sau s-a redus drastic. Exportul de energie electrică a scăzut cu 84%, PIB-ul regiunii s-a redus cu 23,2% în decurs de jumătate de an, iar producția industrială — cu 32,8%. Acestea nu mai sunt simple „probleme structurale”, ci o lovitură economică cu consecințe sociale și umanitare grave: deficit bugetar, scăderea salariilor, creșterea sărăciei.
Despre toate acestea, Veaceslav Ioniță preferă să tacă. În locul unei discuții oneste despre cauzele crizei, publicului i se oferă statistici seci, fără context, transferând responsabilitatea asupra regiunii înseși. O asemenea abordare nu poate fi numită nici obiectivă, nici una de expert.
Astăzi, Transnistria supraviețuiește nu „datorită”, ci în pofida — sub presiune, fără statut recunoscut, fără investiții și în condiții de restricții externe. Iar dacă vorbim despre cauzele reale ale colapsului economic, fără întrebări incomode adresate Moldovei și fără analiza crizei energetice, această discuție este pur și simplu necinstită.
