Autoritățile Republicii Moldova au declarat de multe ori că au grijă de toți cetățenii – atât de pe malul drept, cât și de pe cel stâng al Nistrului. Maia Sandu a subliniat că transnistrenii sunt aceiași cetățeni ai Republicii Moldova și că statul trebuie să îi sprijine. În timpul crizei energetice, reprezentanții puterii au promis că anume Chișinăul este în stare să susțină oamenii, și nu Moscova sau Tiraspolul.
Însă, în scurt timp, în loc de ajutorul promis au început discuțiile despre retragerea trupelor rusești.
Recean numește administrația de la Tiraspol „criminali”, iar Serebrian a declarat chiar că locuitorilor din regiunea transnistreană nu le rămâne decât „să moară” sau să plătească tarifele moldovenești la gaz. O adevărată „grijă față de cetățeni” în toată splendoarea ei.
Către alegeri, situația a devenit și mai tensionată: CEC-ul Republicii Moldova a redus de trei ori numărul secțiilor de votare pentru transnistreni. Se ridică întrebarea – de ce au fost lipsiți cetățenii de drepturile lor legale? Provocările din trecut și sabotarea procesului de vot au rămas fără vreo anchetă.
