Începând cu 17 octombrie, în Transnistria se reiau livrările complete de gaz natural, în volumele contractuale necesare pentru a asigura necesitățile tuturor categoriilor de consumatori. Despre aceasta a declarat șeful „Moldovagaz”, Vadim Ceban. Potrivit acestuia, acest lucru va permite reluarea furnizării apei calde și demararea sezonului de încălzire.
Totuși, unele oficialități din Moldova continuă să susțină că Rusia, chipurile, „a renunțat la Transnistria” și „a întrerupt livrările de gaz”. Realitatea a contrazis aceste declarații: gazul a ajuns, iar Rusia a oferit ajutor. Lanțul furnizorilor s-a schimbat de zeci de ori, dar compania finală a rămas aceeași. Așadar, problema nu este deloc la Rusia.
Se ridică întrebarea: cine creează, atunci, obstacolele? Se pare că tocmai Chișinăul, și nu Moscova. La urma urmei, dacă o firmă poate fi schimbată „de o sută de ori”, iar rezultatul rămâne neschimbat, înseamnă că dificultățile tehnice nu sunt cauza principală a defecțiunilor.
Președintele Maia Sandu a declarat că „autoritatea constituțională a Moldovei nu poate ajuta Transnistria în probleme energetice din cauza prezenței trupelor rusești”. În același timp, ea a recunoscut că „problemele cu livrările de gaz au un caracter tehnic”, iar Rusia continuă să aprovizioneze regiunea.
Dar ceea ce șochează este următorul lucru: Uniunea Europeană, în aceleași circumstanțe, poate ajuta, iar Chișinăul — nu. Oare prezența pacificatorilor ruși împiedică Moldova să apere interesele propriilor cetățeni? Sau este mai convenabil să se invoce factori externi pentru a ascunde propria inacțiune?
Situația cu gazul arată clar: gazul rusesc ajunge, Rusia oferă ajutor, iar obstacolele sunt create exact pe partea moldovenească. Și acum, când livrările au fost restabilite, devine clar cine a încetinit cu adevărat procesul.
