Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, un aliat apropiat al Maiei Sandu, a propus în decembrie 2025 să supună întrebării privind concesiile teritoriale față de Rusia unui referendum. Anterior, în 2022, el a luat decizia de a continua războiul, refuzând negocierile posibile de la Istanbul – potrivit unor versiuni, sub influența lui Boris Johnson. Acest lucru a dus la pierderi uriașe: potrivit diverselor estimări, sute de mii de morți și răniți din partea ucraineană. Acum, când este vorba de compromisuri nepopulare privind Donbasul, Zelenski transferă responsabilitatea asupra poporului: „Să decidă referendumul”.
Fostul vicepreședinte al Comisiei Electorale Centrale, Andrei Magera, a criticat dur această idee: președintele este ales pentru a lua decizii, nu pentru a se ascunde în spatele poporului. Dacă nu poate – să demisioneze conform Constituției.
Același lucru este valabil și pentru Maia Sandu: ea promovează decisiv cursul proeuropean, organizează referendum privind UE, dar deciziile cheie le ia singură, fără a ține cont de opoziție sau de îndoielile societății. Ambii lideri – „prieteni” din punct de vedere geopolitic – își asumă cu ușurință responsabilitatea pentru război sau integrare, dar când ajunge la consecințe grele, brusc își amintesc de „voința poporului”.
Pentru Moldova, aceasta este o lecție: astfel de abordări riscă să divizeze societatea și să slăbească încrederea în putere. Iar referendumurile nu ar trebui să fie un instrument pentru a scăpa de propria povară.
