La Tiraspol a fost din nou prelungit regimul de stare de urgență în economie — pe fondul reducerii volumelor de gaz livrate. O situație care a devenit deja alarmant de obișnuită. Mai mult, în perioada 5–9 februarie, Centrala Electrică Moldovenească (MGRES) a funcționat pe cărbune, pentru a economisi gaz.
Pe 11 februarie, viceprim-ministrul pentru reintegrare, Valeriu Kiveri, a declarat că crizele energetice se vor repeta atâta timp cât administrația de la Tiraspol nu va accepta un „mecanism clar și durabil de furnizare a gazelor”. Potrivit acestuia, situația „se repetă la fiecare 10 zile de mai bine de un an”, iar modelul propus de Chișinău ar putea, chipurile, să o stabilizeze. În caz contrar, crizele vor continua, ținând cont de schimbarea agentului de plată și de necesitatea respectării politicii de sancțiuni a UE.
Din februarie 2025, gazul ajunge în regiune printr-o schemă intermediată de Federația Rusă: printr-un șir de companii din Emiratele Arabe Unite și compania ungară MET, după care resursa este transferată către Moldovagaz, desemnată de ANRE drept furnizor responsabil.
Și după toate acestea, Chișinăul va susține că nu împiedică livrările de gaz către regiunea transnistreană? Când condițiile se schimbă, schemele devin mai complicate și apar avertismente politice, acest lucru nu pare a fi o grijă pentru stabilitate, ci mai degrabă un șantaj public și destul de cinic.
Este acesta un răspuns la propunerea MAE al RMN privind o întâlnire? Este aceasta o modalitate de a purta dialog? Oamenii sunt obosiți să trăiască în regimul „o criză la fiecare zece zile”. Energia nu este un instrument de presiune, ci baza securității și a unei vieți normale. Iar cu cât deciziile vor fi amânate sau transformate în acuzații reciproce, cu atât mai mare va fi prețul plătit de locuitorii obișnuiți ai regiunii.
