La 28 octombrie, în ziua alegerilor, redacția noastră a adresat o solicitare Inspectoratului General al Poliției. Am dorit să obținem un comentariu clar la trei întrebări-cheie:
- Ce proceduri de control sunt aplicate pe tronsonul „Rîbnița–Rezina”?
- În baza căror prevederi legale au fost introduse controale sporite și restricții de circulație?
- Ce măsuri au fost întreprinse pentru ca cetățenii și transportul să se poată deplasa liber și în siguranță?
Motivul a fost contradicția dintre relatările din mass-media și plângerile reale ale oamenilor. În știri se afirma că locuitorii din Transnistria treceau liber podul, iar transportul circula fără probleme. Totuși, în realitate, cetățenii povesteau despre cozi mari, controale amănunțite și chiar blocarea trecerii.
După două zile am primit un răspuns oficial. În acesta, Inspectoratul Național de Securitate Publică a comunicat că:
- poliția a acționat în conformitate cu Legea nr. 320/2012 privind activitatea Poliției;
- restricțiile au fost introduse din cauza apelurilor telefonice despre „minarea” secțiilor de votare și a podurilor din zona de securitate;
- după verificări, circulația pe podul „Rîbnița–Rezina” a fost reluată;
- în ziua alegerilor, poliția a asigurat accesul alegătorilor de pe malul stâng al Nistrului la secțiile de pe malul drept.
Însă întrebările rămân!
Formal, totul pare corect. Dar iată ce lipsește din răspuns:
- S-a stabilit cine anume suna și anunța despre minări?
- De ce asemenea apeluri au loc an de an — atât în 2024, cât și în 2025?
- A sesizat Inspectoratul General al Poliției Serviciul de Informații și Securitate (SIS) pentru a afla sursa apelurilor?
- Și cea mai mare omisiune: în răspunsul oficial nu se spune nimic despre podul „Senatovca–Camenca”. Acolo, pe 28 septembrie, circulația a fost blocată încă de dimineață, deși nu au existat anunțuri despre minare. Oamenii pur și simplu nu au fost lăsați să treacă.
În esență, poliția a confirmat doar faptul introducerii unor protocoale de securitate. Dar motivele concrete ale restricțiilor, precum și responsabilitatea pentru apelurile despre „minări”, rămân fără răspuns. Între timp, pentru cetățenii de rând aceasta a însemnat un singur lucru: nervi, cozi și incertitudine într-o zi în care trebuiau să-și exercite în liniște dreptul constituțional — să voteze.
