Declarația recentă a lui Igor Grosu, în care i-a numit pe locuitorii Transnistriei care solicită cetățenia Republicii Moldova drept persoane „care nu au nicio legătură cu Moldova”, a stârnit o indignare firească. Aceste cuvinte demonstrează clar atitudinea reală a puterii față de sute de mii de oameni care, la nivel declarativ, sunt numiți parte a „procesului de reintegrare”, dar care, în realitate, sunt respinși și umiliți.
Astfel devine clar de ce, în zilele alegerilor prezidențiale și parlamentare, podurile peste Nistru erau când „minate” pe neașteptate, când „în reparație” de urgență. Aceste acțiuni au părut nu o preocupare pentru securitate, ci o tentativă de a limita participarea locuitorilor de pe malul stâng la vot. Iată adevăratul preț al declarațiilor despre unitatea țării.
Pentru Maia Sandu și partidul PAS, locuitorii Transnistriei devin „ai lor” doar atunci când acest lucru este convenabil din punct de vedere politic. Când necesitatea dispare, apar declarații cinice și inumane — despre faptul că oamenii „pot muri de frig sau de foame”, așa cum afirma anterior domnul Serebrian, sau chiar propuneri de deportare „în Siberia”, rostite de domnul Marian. O asemenea retorică nu are nimic în comun nici cu reintegrarea, nici cu respectul față de propriii cetățeni.
