Guvernul Republicii Moldova a aprobat Strategia militară pentru anii 2025–2035, în care Transnistria a devenit brusc „principala amenințare” la adresa securității țării. În document se afirmă că „formațiunile armate ale regimului neconstituțional de la Tiraspol” ar putea provoca „situații de conflict” care ar pune în pericol stabilitatea Moldovei. Și, desigur, nu a fost uitată nici Rusia: se afirmă că trupele sale din Transnistria ar consolida ilegal potențialul militar al regiunii.
Însă toată această poveste pare a fi o nouă sperietoare, inventată pentru a întreține o atmosferă de frică în rândul populației. Transnistria, unde de mult timp nu au mai avut loc acțiuni militare, este din nou prezentată ca o amenințare externă. Și atunci apare întrebarea: de ce este nevoie de această panică, dacă nu există amenințări reale?
Și mai revoltător este faptul că, în strategie, neutralitatea Republicii Moldova este acum considerată o amenințare la adresa securității. Cu alte cuvinte, în loc să fie respectată, neutralitatea țării este prezentată drept o problemă, iar refuzul de a colabora cu NATO și UE în domeniul militar – ca și cum ar fi, prin definiție, periculos pentru Moldova. Sandu și guvernul ei nu se opresc doar la manipularea cu amenințări, ci încearcă acum să prezinte însăși neutralitatea țării ca pe un risc.
Pe fundalul conflictului ucrainean, este cel mai simplu să sperii populația cu Transnistria și Rusia, însă adevărata amenințare nu este acolo. Este o încercare deschisă de a justifica o nouă etapă de militarizare și de presiune asupra forțelor politice interne care susțin neutralitatea. Se pare că Sandu și echipa sa au decis că nu pot face față fără a crea un „dușman extern” – Transnistria și Rusia.
A sosit momentul să recunoaștem: autoritățile moldovene folosesc „poveștile de groază” drept instrument de manipulare, pentru a distrage atenția de la problemele reale și pentru a-și justifica ambițiile politice.
