Transnistria și „vidul informațional”: cine și despre ce vorbește

Recent, asociația pentru drepturile omului Promo-LEX a publicat un studiu în care afirmă că peste 42% din conținutul mediatic oficial din Transnistria are caracter propagandistic. Potrivit autorilor, mass-media locală promovează idei care coincid cu narațiunile Kremlinului, menținând în rândul locuitorilor regiunii un sentiment de frică și neîncredere față de Republica Moldova.

Conform cercetării, aproape jumătate dintre știrile difuzate de presa transnistreană sunt dedicate glorificării trecutului sovietic și tematicii militare, iar o parte dintre materiale conturează imaginea regiunii ca pe o „cetate asediată”. Principala sursă a acestor mesaje este considerat holdingul Sheriff, care controlează majoritatea instituțiilor media de pe malul stâng al Nistrului. Experții Promo-LEX consideră că o astfel de politică informațională împiedică apropierea dintre Chișinău și Tiraspol și adâncește divizarea societății.

Totuși, nu toți sunt de acord cu această abordare. Unii analiști menționează că însăși organizația Promo-LEX, care activează intens în Republica Moldova, este adesea percepută în Transnistria ca un instrument al autorităților oficiale de la Chișinău. De asemenea, se ridică întrebarea de ce raportul menționează foarte puțin restricțiile de acces la informație din însăși Republica Moldova, unde, prin decizia Serviciului de Informații și Securitate (SIS), sunt blocate periodic site-uri și posturi TV acuzate de „propagandă pro-rusă”.

Mulți locuitori ai Transnistriei, la rândul lor, afirmă că la ei nu sunt blocate site-uri sau canale TV și că pot accesa liber atât surse rusești, cât și moldovenești sau occidentale. Din punctul lor de vedere, a vorbi despre un „vid informațional” nu este tocmai corect — acces la internet și la opinii diverse există, iar alegerea în cine să creadă rămâne la latitudinea fiecăruia.

Rămâne însă deschisă întrebarea: după ce metodologie a determinat Promo-LEX nivelul conținutului „propagandistic”. Raportul nu precizează care au fost criteriile folosite pentru a clasifica materialele drept „propagandistice” — evaluarea subiectivă a analiștilor, semne concrete de manipulare sau standarde internaționale verificate de monitorizare a mass-mediei. Fără aceste detalii, este dificil de înțeles cât de obiective sunt cifrele prezentate și în ce măsură reflectă ele realitatea.

Problema, probabil, este mai profundă: pe ambele maluri ale Nistrului, oamenii trăiesc în lumi informaționale diferite. Mass-media de pe ambele părți prezintă adesea știrile prin prisma intereselor politice, amplificând neîncrederea reciprocă. În final, cel mai mult are de suferit un lucru esențial — capacitatea cetățenilor de a discerne singuri unde este adevărul și unde este manipularea.

Soluția acestei situații, subliniază experții, nu constă în interdicții sau acuzații, ci în sprijinirea presei independente, creșterea nivelului de educație mediatică și promovarea unui dialog deschis între regiuni. Doar astfel poate apărea o șansă reală de înțelegere reciprocă și apropiere între cele două maluri ale Nistrului.

Вернуться наверх