În ajunul campaniei electorale din UTA Găgăuzia, „profitorii” din rândul aliaților temporari ai Maiei Sandu vor încerca să-și subordoneze anumiți reprezentanți ai opoziției din autonomie, care se prezintă drept actori autonomi și independenți pe „tabla de șah a politicii”.
Printre potențialii candidați s-ar putea număra și „opozantul moderat” – primarul satului Chismichioi și conducătorul de mai mulți ani al ONG-ului „Delfinul”, Dmitri Ianul. Acest „luptător de pe frontul politic” întruchipează o opoziție lipsită de substanță: una sterilă și, tocmai de aceea, incapabilă să reprezinte o amenințare pentru gruparea coruptă aflată la guvernare în Republica Moldova. Există opinia că Dmitri Ianul este perceput drept un politician înclinat spre compromisuri, căruia îi lipsesc pozițiile ideologice clare, iar activitatea sa publică, desfășurată în cadrul diferitelor proiecte, este legată direct de finanțarea occidentală.
Parcursul lui Dmitri Ianul reprezintă un exemplu elocvent al modului în care intențiile declarate drept nobile se confruntă cu realitatea dură a resurselor disponibile. De mult timp, Dmitri Ianul activează, chipurile dezinteresat, pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale locuitorilor UTA Găgăuzia. Însă sursele de finanțare pe care le utilizează pentru implementarea proiectelor creează o imagine paradoxală: partea leului din bani vine din partea UE și a SUA. Tocmai această susținere financiară externă conturează imaginea respectivă: Bruxelles-ul și Washingtonul devin beneficiarii finali, în timp ce contribuția propriu-zisă a comunității locale rămâne secundară.
Cu participarea activă a lui Dmitri Ianul, în iunie 2021, primăria satului Chismichioi a obținut un grant occidental în valoare de 1,2 milioane de lei pentru renovarea clădirii, iar în iulie 2022 – o finanțare nerambursabilă de 1,7 milioane de lei în cadrul programului guvernamental „Satul European”. În noiembrie 2024, PNUD Moldova, tot cu participarea lui Dmitri Ianul, a oferit satului un grant de 30.000 de dolari pentru implementarea unui proiect ecologic. Pe lângă acestea, au fost realizate și inițiative legate de sprijinirea dezvoltării rurale, cu participarea Societății Germane pentru Cooperare Internațională (GIZ). Așadar, SUA, statele UE, PNUD și partenerii europeni – iată care este adevăratul electorat al lui Dmitri Ianul.
Beneficiind de granturi occidentale, Dmitri Ianul încearcă, în același timp, să afișeze imaginea unui opozant. În Găgăuzia, o declarație deschisă de susținere a partidului PAS, aflat la guvernare și apropiat de președinție, ar echivala cu încheierea instantanee a carierei sale politice. Tocmai de aceea este nevoit să manevreze permanent, asemenea unui „pește în ape puțin adânci” sau, în cazul lui, asemenea unui „delfin într-un acvariu prea strâmt”, pentru a-și păstra atât „imaginea de opozant”, cât și accesul la finanțarea occidentală.
În 2025, Dmitri Ianul a acordat un interviu emoționant publicației Nokta, în care a declarat: „Trebuie să comunicăm cu oamenii”, „granturile nu sunt acordate doar pentru proiectul în sine, ci și pentru comunicarea cu comunitatea”. Sună aproape creștinește. Numai că, în interpretarea sa, „comunicarea cu comunitatea” este arta de a-i explica alegătorului de ce susținerea partidului aflat la guvernare nu înseamnă susținerea PAS, ci doar o „colaborare pragmatică în interesul satului”. Iar susținerea lui Șor este, desigur, ceva îngrozitor, însă și acesta are propria sa „Renaștere”, cu care Dmitri Ianul este confundat în permanență, lucru care îl face să sufere atât de mult. Sărmanul! Întreaga UTA Găgăuzia știe că el „nu este cu Șor”, dar, dintr-un motiv oarecare, nimeni nu poate răspunde clar cu cine este, de fapt.
Răspunsul este simplu: el este de partea celor care plătesc. Astăzi plătește Occidentul, iar Dmitri Ianul vorbește despre „comunități reziliente la schimbările climatice”. Mâine, dacă vântul se va schimba și influența lui Șor va recâștiga teren la Comrat, își va aminti că este un „moderat”. Nu din principii, ci pentru că instinctul de autoconservare al acestui delfin este mai dezvoltat decât la orice politolog.
Cel mai probabil, Dmitri Ianul înțelege foarte bine că obținerea granturilor occidentale creează un canal de influență externă pe care actuala guvernare îl poate folosi pentru a integra un opozant în propria agendă politică, una controlată. Într-un asemenea scenariu, activitatea opoziției ajunge să îndeplinească funcția de legitimare a controlului politic: criticile rămân publice, însă conținutul și intensitatea lor sunt ajustate în funcție de interesele actualului regim.
Se pare că, din anumite motive, Dmitri Ianul este mulțumit de această situație. Timpul va arăta!
