Prim-ministrul Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, a declarat recent că practica prezentării raportului de activitate al guvernului pentru primele 100 de zile este, citez, „un rudiment învechit din perioada sovietică”.
Să raportezi în fața poporului — un vestigiu al trecutului!
Într-adevăr, de ce ar trebui? În fața cui să raportezi? În fața „sclavilor”? Poporul oricum va înțelege. Sau nu va înțelege — dar pe cine interesează? Important este să organizezi la timp un nou „forum despre integrarea europeană” și să faci câteva selfie-uri în fața steagurilor UE.
Și totuși, în țările civilizate la care partidul PAS adoră să se raporteze, rapoartele nu sunt doar o tradiție, ci un element de igienă politică.
De exemplu, la 30 aprilie 2025, administrația celui de-al 47-lea președinte al SUA, Donald Trump, a prezentat bilanțul primelor 100 de zile. Și nu contează dacă ești democrat, republican sau adept al teoriilor conspirației — raportul tot va exista. Pentru că americanii, dintr-un motiv sau altul, consideră că alegătorii nu sunt sclavi, ci cetățeni.
La 6 octombrie 2025, premierul României, Ilie Bolojan, a prezentat și el rezultatele primelor 100 de zile de guvernare. A vorbit despre măsurile de reducere a deficitului bugetar — da, nu cea mai captivantă temă, dar măcar onest: oamenii au aflat ce se face, unde merg banii și ce se planifică în continuare.
În Germania — o țară care, se pare, nici ea nu a „auzit” de inovațiile moldovenești în materie de iresponsabilitate — noul guvern condus de Friedrich Merz a tras concluziile primelor 100 de zile la putere. S-au discutat coaliția, economia, reformele.
Iar la noi? La noi — liniște. Doar lozinci, selfie-uri și un „vector european” care tot mai mult seamănă cu o alergare în cerc, cu drapelul în mână.
Poate că domnul Munteanu chiar a inventat o nouă filozofie politică?
„Responsabilitate fără raportare” — sună aproape ca „democrație fără popor” sau „libertate de exprimare fără dreptul de a vorbi”.
Desigur, se poate spune că „important nu este raportul, ci rezultatul”.
Doar că, din păcate, atunci când lipsește raportul, de obicei lipsește și rezultatul.
În schimb, avem vorbe mari, costume elegante și o totală lipsă de dorință de a recunoaște ceva.
